narcise-valea-rea

Data: 26 Mai 2013

Cum a inceput totul:

Era intr-o zi de marti dupa-amiaza si imi puneam vesnica intrebare la inceput de saptamana: “Ce fac in weekend”? Pentru crosul de duminica nu ma antrenasem, asa ca imi trebuia o scuza sa ies din Bucuresti. :-|. Hai sa vedem ce gasim pe Carpati.org, poate ma duc la munte. Am analizat toate turele prezentate acolo si cel mai bine mi-a “mirosit” o tura cu plecare din Sinaia, in muntii Baiului, in cautarea narciselor. Traseu usor – mediu, total 6 ore. Super! Si floricele si un drum usor de parcurs: se intrevedea o duminica placuta si relaxanta. Zis si facut: m-am inscris.

Ce bine e cand organizeaza altcineva: nu mai stai sa cauti trasee, harti, comentarii pe bloguri. Si mai ales ca aici era un traseu nemarcat, deci vom merge prin locuri mai putin umblate. Si mai bine!

Sinaia – Valea Rea – Narcise – Varful Cumpatu – Culmea Baiului

Ne-am intalnit toti duminica dimineata in gara din Sinaia (unii au venit cu trenul, altii cu masina). Eram 20 de carpatisti in total, organizati de Cosmin.

Am pornit la drum. Cand sa iesim din gara, ne-a oprit un domn distins si foarte curios:
– “UNDE mergem?!”
Ii explica Cosmin ce si cum.. ca vrem sa ajungem pe Valea Rea.
– “NU, nu ati luat-o bine! Drumul e in alta directie” – si ne arata exact sensul opus traseului nostru. Ok… hai sa plecam, nu mai are sens sa-l ascultam daca ne explica altceva. Dar domnul insista cu traseul lui si abia am putut sa scapam de el, convins fiind ca noi mergem aiurea, rataciti prin gara.

Am traversat sinele de cale ferata si am ajuns pe un drum forestier reabilitat. Cerul era cam innorat si toti ne rugam in gandul nostru sa nu inceapa ploaia. Dar nu am scapat, asa ca a inceput sa ploua. Ne-am adapostit in padure sub brazi, am si mancat, totusi ploaia nu vroia sa se opreasca. Era o ploaie marunta dar persistenta si care parea ca va tine toata ziua. In cele din urma ne-am mobilizat chiar si in acele conditii nefavorabile si am reluat calatoria. Aveam un obiectiv in ziua aceea: sa vedem narcisele. Spre fericirea noastra, ploaia nu a tinut mult.
narcise-valea-rea

Traseul a continuat pe un drum pietros, un fel de grohotis si nu a mai fost mult si am ajuns si la narcise. Mai auzisem eu ca in tara ar mai fi Poieni cu Narcise, dar aici nu era nicidecum o poiana, ci un versant abrupt impanzit de narcise. Ce inseamna abrupt? ei bine, inseamna un versant foarte inclinat ca uneori imi venea sa merg in 4 labe pe acolo (aceasta era culmea Cumpatu). Greu. Noroc ca a trebuit sa fac pauze mai dese sa pozez floricelele. Mai vazusem eu branduse si ghiocei pe munte, dar narcise salbatice era prima oara. Si bineinteles, prima oara nu se uita niciodata. Mai erau si stanjenei pe acolo (adica irisi) si alte flori ca niste clopotei numite caldaruse.
narcise-valea-rea

narcise-valea-rea

narcise-valea-rea
Caldaruse

Peisajul nu era doar frumos ci si foarte parfumat. E super relaxant sa stai asa tolanit printre narcise. Nici nu mai ploua, vremea a tinut cu noi. Soarele in schimb era nehotarat: cand iesea de sub nori, cand se baga la loc.

narcise-valea-rea

narcise-valea-rea
Dupa o pauza bine-meritata am inceput sa urcam spre creasta Baiului. Parea asa aproape.. dar urcusul a fost in continuare foarte abrupt si m-am chinuit ceva pana am ajuns sus. Ceilalti au mers mai repede si au “dat o fuga” si pe Varful Baiul Mare.

Vant Puternic, Carpatistii Rezista

Sus pe creasta ne-a intampinat un vant puternic si rece. Simteam ca trece si prin wind stopper si prin piele si pe sub piele … Dar asta nu e tot: dupa cateva minute a inceput sa ploua! Si cand credeam ca e cea mai urata vreme pe care am experimentat-o vreodata… ce credeti ca s-a intamplat: a inceput sa ploua cu piatra!!! Norii ne bombardau cu bobite mici de gheata. Am suferit pentru cateva minute din cauza rafalei taioase de grindina (a durat destul de putin, dar acele momente mi se pareau ca nu se mai termina).

Cred ca muntii s-au enervat ca le-am invadat teritoriul. Sau poate ca nu s-au suparat pe noi, ci pe oamenii veniti aici sus de tot cu ATV-urile si motoretele. Era un aer asa curat, dar cand au trecut masinariile acelea zgomotoase, au lasat in urma doar miros de motorina. Urat din partea lor.

narcise-valea-rea

narcise-valea-rea

narcise-valea-rea

narcise-valea-rea

Acum, cand recapitulez aventura noastra pe munte, mi se pare ca noi am fost chiar norocosi – putea sa fie mai rau: cu tunete si fulgere. Si nu vrei sa te prinda fulgerele pe creasta.

Cand am coborat de pe culme am mers pe un alt traseu. Pe drum am gasit o stana… si ce m-am gandit: In sfarsit, civilizatie! Aparent, stana descoperita de noi intra in categoria “de lux”: avea paturi, saltele si acoperis mai mult sau mai putin solid.

narcise-valea-rea

narcise-valea-rea

In Sinaia am coborat in cartierul Cumpatu si de acolo incet-incet pana la gara dupa 8-9 ore de mers. Chiar daca m-am plans eu pana la capat ca a fost greu iar vremea a devenit capricioasa, sa stiti ca traseul a fost deosebit, mai ales ca am mers pe un traseu nemarcat, iar asa multe narcise nu vezi pe orice munte. Cunoscatorii au stiut si de aceea ne-au dus acolo. Cu siguranta va ramane o zi de duminica memorabila.

Uite asa arata traseul parcus de noi (inregistrat de Andrei V.):
tura_baiului-small

Ce am invatat:

– Daca prognoza meteo e incerta (sau merg la munte in alta perioada decat iulie -august) – sa imi iau toate tipurile de echipament: pentru ploaie, vant, frig, inghet (chiar si la sfarsitul lunii mai niste manusi si o caciula pot fi foarte folositoare). Chiar daca asta inseamna un rucscac mai greu si indesat cu haine.

– Din moment ce ai pornit la drum, indiferent de vreme: ploaie sau vant, trebuie sa mergi tot inainte. Iti trebuie si ceva conditie fizica pentru a urca. Imi pare rau ca o persoana din grupul nostru s-a intors inapoi. Poate unele ture de pe Carpati sunt un pic mai grele.

A doua zi

Luni dimineata in Bucuresti batea vantul destul de tare. In mod normal m-as fi gandit:
Vai, ce vreme urata si ce frig e afara

Dar facand comparatie cu vantul de pe creasta, in Bucuresti era doar o usoara adiere si un aer racoros, o vreme foarte placuta :). Cum spunea si o alta persoana din grup: apreciezi mai mult soarele, atunci cand treci prin ploaie, grindina si vant.

This article has 3 comments

  1. ioan

    He he, interesant de vazut cum oamenii percep diferit muntele, traseul, vremea…

    Grindina aceea taioasa a inceput fix cand am ajuns pe varful Baiul Mare – si mi s-a parut unul din cele mai frumoase momente ale excursiei. Conteaza desigur si cum esti echipat in astfel de momente (eu aveam si manusi in rucsac, dar mi-a fost lene sa le mai scot si-mi cam inghetasera mainile pe bete). Oricum, foarte tare – iar dupa acea mica ploaie, felul in care norii s-au risipit si a iesit soarele a completat perfect!

    Chiar si ploaia din padure a fost draguta – dar a facut bine ca s-a oprit cand am ajuns la narcise. Iar panta aceea, intr-adevar abrupta si lunga – acolo se simte antrenamentul (lipsa).

    E foarte greu sa apreciezi care este timpul de parcurgere al unui traseu sau gradul de dificultate – atunci cand organizezi o tura. Pentru ca asta depinde de oamenii care se inscriu. Pentru mine de exemplu, traseul a fost unul usor. Pentru altii a fost foarte solicitant. De aceea e util sa te informezi despre traseu chiar daca nu organizezi tu, pentru ca 6 ore pot fi de fapt 7-8, si oricum 6 ore pe o diferenta de nivel de 1000 de metri nu-s la fel de usoare ca 6 ore pe o diferenta de 300 de metri.

    Oricum, pe masura ce mergi, iti vei da seama mai bine ce si cum. Dar si pe carpati.org se fac trasee usoare, doar ca trebuie sa le identifici corect ca atare 😀

    • ontheroad

      Pentru mine a fost o zi mai aventuroasa. Chiar daca a fost greu, mi-a placut foarte mult traseul si narcisele si peisajele de pe culmea Baiului si norisorii. Cu vantul nu m-am inteles eu prea bine 😀

  2. Gabriel

    De unde incepe traseul? Este marcat? Trebuia pusa o poza cu intrarea in traseu, specificat mult mai clar cum pe unde se merge…